Ori avem curajul să repetăm ce au înfăptuit strămoșii noștri în 1918, ori pericolul expansiunii rusești este inevitabil…

sursă foto: www.expunere.com

 Contextul internațional în care a fost realizată Marea Unire din 1918 a fost extrem de prielnic, Basarabia  reușind astfel să se desprindă de Imperiul Rus.

La 26 octombrie 1917, în cadrul celui de-al doilea Congres al Sovietelor, Muncitorilor, Soldaților, Deputaților și Țăranilor, care a avut loc în Rusia, a fost adoptat  „Decretului asupra păcii” fiind garantat dreptul fiecărui popor la autodeterminare. Prin acest decret se recunoaște, practic, că: ucrainenii, polonezii, finlandezii, românii, estonienii, letonii, lituanienii, armenii, georgienii etc. au fost  cotropiți de țarism.

La 24 ianuarie 1918, Republica Democratică Moldovenească  este prima care dă start paradei independenței. La puțin timp, după pacea de la Brest-Litovsk (martie 1918) populația din Polonia, Țările Baltice, Ucraina, prin adunări reprezentative, hotărăsc să-și organizeze viața de stat pe bazele principiilor naționalităților.

Astfel, exemplul Basarabiei a fost urmat de Lituania la 16 februarie, Estonia la 24 februarie, Polonia la 11 noiembrie, Letonia la 18 noiembrie și Ucraina la 20 noiembrie, același an. Exemplul lor a fost urmat de Armenia, Georgia și Azerbaidjan, care s-au proclamat și ele republici independente.

Dorința de a fi alături de frații noștri de peste Prut, condițiile dramatice în care ne aflam, dar și pericolul revenirii în țarcul imperiului rus (la scurt timp, Imperiul Roșu a început, sub masca așa numitului proces de sovietizare, ocuparea fostelor gubernii țariste) au determinat Sfatului Țării să voteze în favoarea Unirii cu România.

Doar Finlanda a reușit să-și păstreze independența de Imperiul Rus (în urma unui război civil) și Republica Polonă, urmare a războiului sovieto-polon din 1919-1921. În rest, tăvălugul bolșevic a ocupat Azerbaidjanul, Armenia, Georgia și  Ucraina.

         Basarabia,  datorită Unirii cu România, timp de 22 da ani, a fost ferită de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, „terorii roșii”, ale foametei din 1932-1933 și ale deportărilor în Gulag. În tot acest timp, Basarabia a primit zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea lor fiind simpli civili care își riscau viața trecând Nistrul înot sau pe gheață, sub gloanțele grănicerilor ruși.

Dorința sovieticilor de a  cuceri și conduce alte popoare nu a fost stăvilită  niciodată. Acest tăvălug și-a continuat misiunea de sovietizare după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, care a dezlegat mâinile imperiului pentru a finaliza procesul de readucere în supunere a fostelor provincii țariste. Pe 30 noiembrie 1939, la scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda.

Rezistenţa finlandeză a zădărnicit planurile sovieticilor, deşi aceştia din urmă îşi depăşeau inamicii în proporţie de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, amânând astfel raptul Basarabiei și dezmembrarea Poloniei.

Astăzi, la aproape un secol de la aceste evenimente istorice, situația din regiune este similară. În vara anului 2008  Rusia a atacat  Georgia. Ceva mai târziu apare fenomenul „omuleților verzi”, care în marte 2014 realizează anexarea Crimeii la Federația Rusă, după organizarea unui pseudo-referendum. În aprilie 2014 se declanșează luptele în partea răsăriteană a Ucrainei (Lugansk și Donețk).

Actualmente, după retragerea forțelor Federației Ruse din Siria, am putea fi martorii unei aprofundări a conflictului din Ucraina. Separatiștii din Ucraina își doresc extinderea  conflictului până în regiunea Odessa. Priviți cât de aproape de noi sunt aceste lupte!

sursă foto: www.imbf.org

         De asemenea, trezește îngrijorare promovarea în Republica Moldova a ideilor filozofului rus Dughin (ideologul Kremlinului),  intensificarea tendințelor separatiste, alimentate și susținute din exterior. Începând cu anul 2014 în Ucraina, Federația Rusă și Republica Moldova apar cu regularitate informații cu privire la posibilitatea creării în regiunea Odessa a așa-numitei „Republici Populare Basarabia”.  În 2015, la Odessa, a fost creată pretinsa „Radă a Basarabiei”. Toate aceste acțiuni au ca scop destabilizarea situației din regiunea Odessa, dar și din raioanele de sud ale Republica Moldova. Armata rusă este prezentă și  astăzi în raioanele de este ale statului nostru. Să nu uităm că mercenarii din stânga Nistrului au fost antrenați în conflictele din zonă, inclusiv din regiunile Lugansk și Donețk, dar și în cadrul acțiunilor dramatice ce au avut loc la Odessa.

Ce ne poate salva de dorința nestăvilită a Rusiei de a dezbina alte popoare și de a le conduce? E limpede pentru toți  că  Unirea cu România și protecția Blocului Nord-Atlantic (NATO) sunt unica posibilitate de a-i proteja pe cetățenii noștri de politica expansionistă rusă.  Se spune că istoria se repetă. La aproape o sută de ani de la Unirea din 1918, are poporul nostru curajul să repete fapta măreață a predecesorilor săi?