Când românii basarabeni vor învăța din lecțiile istoriei

Evenimentul de la 16 (28) mai 1812 a dat start unui șir de lecții de istorie predate basarabenilor, pe care însă se pare că noi nu le-am însușit. Și asta în pofida faptului că lecțiile au fost pe cât de dure, pe atât de dureroase.

Destinul teritoriilor românești au avut de suferit de pe urma tratatelor încheiate la Tilsit şi Erfurt (1807, 1808) între Franţa şi Rusia și Pactului Ribbentrop-Molotov (1939) între URSS și Germania fascistă.

Astfel, ușor poate fi identificată o analogie dintre aceste tratate, care prevedeau în părțile lor secrete - expansiunea Imperiului Rus împotriva Imperiului Otoman (Țările Române) și Suediei în primul caz, și respectiv Pactul Molotov-Ribbetrop, care prevedea în pct. 3 din Protocolul adițional secret răpirea Basarabiei.  

În ambele cazuri, putem vorbi de fapt despre consecințele unor acorduri secrete semnate de Imperiul Rus, apoi URSS cu „stăpânul” de atunci ai Europei continentale.

Astfel, Țările Române ocupate de Imperiul Rus la ordinul țarului Alexandru I la începutul Războiului din 1806, care a durat până în 1812, au devenit o monedă de schimb între interesele marilor puteri: Prusia, Rusia, Imperiul Habsburgic și Franța. În pofida faptului că multă vreme participanții la tratative n-au cedat pozițiile lor, surprinzător, dar se pare că în urma coruperii delegaților turci, la 16 (28) mai 1812, prin semnarea Tratatului de la București râul Prut, până la confluența cu Dunărea și malul stâng al Dunării până la Chilia și Marea Neagră a devenit hotarul dintre imperiul otoman și rus. Astfel, pentru teritoriul dintre Prut și Nistru începe calvarul, care a încetat temporar odată cu realizarea Marii Uniri, dar va continua, din păcate, odată cu înaintarea de către URSS a notelor ultimative din 26 și 28 iunie 1940.

De-a lungul istoriei românii au avut de suferit de pe urma actelor de trădare, corupere, manipulărilor și falsificărilor, rușii demonstrând cu prisosință că nu sunt nici pe departe un partener și vecin de încredere.

Odată cu primul rapt „frații de cruce-religie” au demonstrat că în pofida îmbrățișării a uneia și aceleiași religii, acest lucru nu poate opri lichidarea bisericilor și mânăstirilor care s-au dovedit a fi bastioane a românismului. Astfel, după istoricul Ion Nistor  „Istoria Basarabiei”  în perioada 1812-1918 în acest spațiu din 36 de mănăstiri au fost distruse jumătate dintre ele. De asemenea, are loc rusificarea masivă a populației.

Nicidecum nu putem trece cu vederea evenimentele de astăzi, iar pentru „Toma necredincioșii”, care nu cred în mâna Moscovei, reamintim că nimeni nu a anulat tendințele expansioniste ruse în Balcani, iar atât timp cât noi suntem în calea acestor tendințe, vom fi în permanență în fața vârfului de lance a expansiunii ruse spre Balcani. Să nu uităm că conflictul armat de pe Nistru și consecințele lui au fost create tocmai pentru a ne ține departe de Țara noastră – România. Din păcate, unii încă nu vor să înțeleagă că nu putem avea un viitor liber, fericit, în bunăstare, fără a ne reuni cu România.

Când vom renunța să-i venerăm pe ocupanți?

Constatăm cu tristețe faptul că o mare parte din societatea noastră încă mai trăiește cu valorile „altoite” în perioada de ocupație sovietică, fiind și astăzi dezbinată și manipulată.

Deși sute de mii de basarabeni au redobândit cetățenia romană, ultimul scrutin electoral a demonstrat că mulți dintre conaționalii noștri rămân fideli minciunilor „eliberatorilor” cum ar fi: „limba moldovenească”, „istoria Moldovei” sau frica de „jandarmul român”.

Oamenii care se respectă, care își cunosc trecutul și au demnitate sărbătoresc Ziua Europei, sărbătoare instituită încă la 9 mai, 1950. Este sărbătoarea păcii și a unității în spațiul european, fapt decis de liderii comunităților europene.

Ce ni se impune nouă să sărbătorim? Portavocea Kremlinului, actuala rușine a basarabenilor Igor Dodon, încearcă să reînvie vechea tradiție sovietică de proslăvire a ocupanților!

Mai există în istoria neamurilor un exemplu când ocupantul este venerat?

Cei care sărbătoresc 9 mai drept zi a victoriei asupra fascismului trebuie să cunoască și alte date din istorie, cel puțin două care ne-au mutilat destinul:

1.     23 august 1939 – Pactul Molotov-Ribbentrop (Pactul adițional secret);

2.     28 iunie 1940 – Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord.

De ce se tot încearcă renegarea acestor adevăruri din istoria neamului nostru? Cum să sărbătorim 9 mai în stil sovietic, în condițiile în care cele mai tragice pagini  din istoria noastră sunt legate de cei care ne-au ocupat și nici astăzi nu vor să plece? Cum să uităm deportările, foametea organizată, tăvălugul opresiunilor la care era supusă populația băștinașă?  

Nicolae Iorga spunea: „Până acum, oamenii nu au găsit un alt drum spre adevăr decât greșeala.” De câte ori trebuie să mai greșească basarabenii pentru a găsi calea spre adevăr?

Cine îl crede pe Igor Dodon?

Pentru cei cu steluță roșie, dar și pentru alții care încă mai încearcă să se ascundă după degetul cel mic atunci când vine vorba despre armata rusă de ocupație din stânga Nistrului, Curtea Constituțională a hotărât ieri că dislocarea armatei ruse în regiunea transnistreană este neconstituțională și încalcă dreptul internațional. Astfel, Curtea Constituțională a răspuns la o sesizare a Partidului Liberal din 2014.

Să vedem dacă cel care pretinde a fi președintele tuturor cetățenilor Republicii Moldova va mai îndrăzni să depună flori la monumentul cazacilor care au luptat în 1992 împotriva locuitorilor pașnici.

Curtea Constituțională precizează, între altele că, deși Federația Rusă a recunoscut independența Republicii Moldova, și-a retras armata numai din partea vestică a teritoriului nostru, 11% din suprafață rămânând până în prezent sub ocupație.

Vom crede cu adevărat că Igor Dodon este președintele tuturor cetățenilor și chiar apără neutralitatea statului numai atunci când va declara și el clar și răspicat că teritoriul Republicii Moldova din stânga Nistrului este ocupat de armata rusă, iar în toți acești ani Rusia și-a consolidat prezența militară în regiunea transnistreană, fapt menționat și de Înalta Curte.

Atât timp cât președintele statului nu face asemenea afirmații, avem tot dreptul să considerăm că acesta nu ne reprezintă, ci doar apără interesele celor care ne-au ocupat și nu mai vor să plece.

Rămâne neînțeleasă simpatia unui segment de electorat pentru cineva care apără interesele altui stat. Vom fi liberi și vom putea face schimbarea în bine numai atunci când vom avea demnitate, când nu vor mai fi venerați trădătorii, când cei care slujesc interese străine nu vor avea acces la funcții de demnitate publică, iar prima persoană în stat chiar îi va reprezenta pe cei care l-au ales.

Pentru toți cei care tot căuta nod în papură...

Cataclismul natural nu s-a epuizat atât timp cât mai durează lichidarea consecințelor. E vorba de câteva luni sau chiar de un an și nu de câteva zile, așa cum cred unii,  pentru că baghetă magică nu există. Potrivit unora dezastrul din oraș e doar problema primarului și a Partidului Liberal. Primăvara aceasta natura ne-a pus la grea încercare, lucru ce a trezit la viață așa-numitul pluton de canapea, un termen apărut după maidanul ucrainean care îi caracteriza laconic pe cei care erau activi pe rețelele de socializare și mai puțin în viața de zi cu zi. Și în Republica Moldova acești pretinși activiști civici sau bloggeri și vloggeri n-au putut pierde ocazia de a arata lumii întregi cât de deștepți sunt ei și cât de neputincioase și nepregătite sunt autoritățile.

Au apărut cu duiumul comentarii, articole și video materiale despre cât de prost a gestionat situația Primarul general, sau că Eliferii Haruţa este un incompetent, sau că aceștia nici n-au auzit în viața lor de silvicultură urbană sau de managementul copacilor urbani.

Au fost aduse drept exemplu pagini web ale orașelor de frunte din lume și au încercat să creeze impresia că autoritățile locale au la dispoziția lor tot de ce au nevoie și doar declară că vor să fie europene, dar în realitate sabotează acest lucru cu rea-voință sau din lipsă de competențe.

Nimeni însă dintre acești pretinși experți nu vrea sa părăsească fotoliile comode în domenii bine plătite și să participe la multiplele concursuri anunțate de municipalitate. Să înceapă de la zero și sa-și facă o carieră în APL realizând schimbarea de jos în sus. Ei preferă să rămână în funcții bine plătite, să critice și să arate cu degetul spre autorități, iar din când în când să mai cumuleze la unele partide funcții de PR sau să organizeze referendumuri, chipurile, din numele poporului dar cu resurse și sprijin de la partide.

Ei nu acceptă să vină în funcții publice care nu sunt bine plătite, ci se văd din start în funcții de conducere. Așa văd ei respectarea principiului meritocrației. De ce, de exemplu, când a fost anunțat concursul pentru ocuparea funcției de șef de Direcție  generală educație, tineret și sport al municipiului nu a participat nimeni dintre cei care tot critică autoritățile? Primarul general a fost învinuit de favoritism dar niciunul dintre criticii de pe rețelele de socializare n-a depus dosarul pentru angajare. E mai ușor să critici decât să îți asumi niște responsabilități, nu-i așa? Ați afirmat că concursul va fi trucat, dar nu v-ați obosit să depuneți dosarul ca, eventual după, să veniți cu vreo probă în acest sens.  O fi  departe fotoliul vostru de sediul DGETS a CM Chișinău? Sau poate v-a speriat responsabilitatea pe care trebuia să v-o asumați, ținând cont de multiplele probleme prin care trece învățământul de astăzi: finanțare modestă, lipsa de cadre,  problema corupției, a asociațiilor părintești și multe altele?

Nimănui nu-i este convenabil să vorbească despre faptul că majoritatea structurilor municipale activează cu resurse modeste, cu puține cadre și echipament neadecvat. Din cauza deficitului bugetar toți sunt nevoiți sa economisească la maxim, practic la toate capitolele. Iar pentru a implementa silvicultura urbană e necesar nu doar de a avea această intenție, dar și de un buget adecvat, specialiști, utilaje, muncitori, ș.a.  Să nu uităm că din necesarul de circa 3000 de muncitori la spatii verzi, în prezent sunt angajați doar 300 de oameni, majoritatea veniți din suburbiile capitalei.