De păduri trebuie să se bucure și urmașii noștri

sursă foto: www.tv7.md

La 21 martie am marcat Ziua Internaţională a Pădurilor. Despre păduri, problemele din domeniul forestier, dar şi ce ne propunem să realizăm în următoarea perioadă este interviul de mai jos acordat pentru postul de radio Vocea Basarabiei.

- Cum credeţi, de ce a fost nevoie de a institui o asemenea zi?

- Ziua Pădurilor ar trebui să fie în fiecare zi, pentru lucrătorii din domeniu,  dar şi pentru restul cetăţenilor, pentru că noi toţi depindem de natură şi trebuie să avem grijă de ea. Anul acesta ONU a ales genericul "Pădurile şi Apa", atenţionându-se astfel asupra problemelor apei şi importanţei fondului silvic în menţinerea regimului hidrologic de calitate. Sunt zone pe glob unde nu există apă potabilă şi nici păduri, iar din această cauză lumea are de suferit. Trebuie să avem grijă de ceea ce ne-a dat natura astfel încât şi generaţiile viitoare să fie în siguranţă.

- Ce manifestări dedicate acestei zile organizează Moldsilva?

- Ne-am propus să marcăm o săptămână a pădurilor, elaborând un plan amplu de acţiuni. Au loc plantări de primăvară. Din anul trecut şi până acum fondul silvic s-a extins cu 2500 ha. Până la sfârşitul anului ne propunem să mai împădurim încă 2500 ha. Desfăşurăm o serie de acţiuni ce au ca obiectiv sensibilizarea opiniei publice asupra tuturor fenomenelor ce se întâmplă în păduri. Anul acesta am insistat ca şi entităţile noastre din teritoriu să aibă programe dedicate acestei săptămâni. Am invitat Ministerul Educaţiei să organizeze lecţii de dirigenție, având ca temă pădurile şi apa.

- În această perioadă se vorbeşte foarte mult despre tăierea copacilor. Potrivit unor informaţii, aproape 5000 de ha au fost autorizate anul acesta pentru defrișare.

- Ne place sau nu, dar de lemn este nevoie și pentru ca oamenii să se poată încălzi iarna.  În cazul în care în Republica Moldova s-ar interzice tăierea copacilor și am fi nevoiți să importăm lemne pentru ca oamenii să facă focul în sobă, credeți-mă că ar fi atât de scump  încât foarte puțini și-ar permite acest lucru. Tăierile legale care se fac anual sunt în coordonare cu Inspectoratul Ecologic.

Timpul a demonstrat că în pădurile unde nu se intervine cu lucrări de îngrijire, zona forestieră degradează. Până la 14 aprilie, în Republica Moldova au loc defrișări planificate. După asta vor avea loc regenerări. În mod obligatoriu, în locul copacilor tăiați, se plantează puieți tineri. Paralel, au loc și împăduriri. Aşa se lucrează de când există Moldsilva.

- În cazul în care vedem că au loc tăieri în localitatea noastră, cum ne dăm seama dacă aceste lucrări sunt sau nu autorizate?

Sunt borne speciale unde este indicat clar dacă sunt autorizate aceste tăieri. De asemenea, trunchiurile copacilor tăiaţi sunt inscripţionate. Și pe noi ne îngrijorează tăierile ilegale şi am întreprins în acest sens o serie de acţiuni. Toate ilegalităţile pe care le-am descoperit le-am adus la cunoştinţa opiniei publice. De când am venit la conducerea Moldsilva am descoperit aproape 8 mii metri cubi de tăieri ilicite. Numai anul trecut au fost sancţionaţi peste 300 de pădurari, şefi de ocoale, şefi de întreprinderi, maiştri, unii au fost eliberaţi din funcţii.  La ora actuală se reevaluează toate parchetele care sunt supuse tăierilor, ca să vedem câtă masă lemnoasă există, aşa încât să nu fie diminuate aceste cantităţi. Din toamnă vor fi interzise tăierile rase, adică se va tăia în etape, iniţial se taie masa mai slabă şi cea bolnavă, ulterior, după regenerare, peste doi, trei ani, se taie altă parte din masa lemnoasă şi tot aşa. Peste 10 ani avem şi masa lemnoasă tăiată, dar avem şi pădurea regenerată. Am ordonat ca toţi pădurarii să treacă cu traiul în cantoanele silvice. Astfel pădurarul va fi în mijlocul naturii şi va şti cel mai bine ce se întâmplă acolo unde este el  responsabil. Experienţa ne-a demonstrat că sunt mai puține nereguli în pădurile unde pădurarii locuiesc. Am iniţiat proiectul ce prevede trasabilitatea masei lemnoase. În ocolul silvic de la Vatici acest proiect este viabil. Am discutat cu partenerii noştri din  România şi urmează să-l extindem pe restul teritoriului Republicii Moldova. La finalizarea acestui proiect, fiecare cetăţean care va vedea o maşină cu lemn, va putea introduce numerele de înmatriculare ale maşinii într-un program din computer şi va vedea de unde a fost luat lemnul, cu cât a fost procurat şi unde pleacă. România susţine financiar şi logistic acest program.  Pe inginerii silvici i-am întors în teren, deoarece ei trebuie să fie primii care observă ce fenomene se întâmplă în pădurile din Republica Moldova. Reforma instituţională a Moldsilva este absolut necesară, fiindcă la ora actuală avem 24 de întreprinderi cu 24 de directori ş.a.m.d. Trebuie să rămână o singură întreprindere cu filiale în teritoriu, cu ocoale silvice care să gestioneze într-un mod unitar tot fondul silvic. Colegii noştri de la Romsilva sunt dispuşi să ne ajute şi în acest domeniu, mai ales că conceptul acestei reforme este pregătit, inclusiv cu concursul lor. Toate aceste lucruri ne vor permite să diminuăm corupția din domeniu.

- Ce se plantează de obicei în locul copacilor tăiaţi, dar şi acolo unde se extinde fondul silvic?

- Noi optăm pentru stejar. Într-o perioadă s-a plantat foarte mult salcâm, acum însă preferăm să readucem în păduri stejarul.

- Recent aţi întreprins o vizită de lucru în România. Cu ce impresii v-aţi întors?

Doar la capitolul amenajare a pădurilor am putea concura cu colegii noştri de peste Prut și asta tot datorită susţinerii lor încă din anii 90. În rest, ei sunt cu un pas înaintea noastră.

- Agenţia Moldsilva a fost printre premianţii Galei Turismului din acest an. Proiectul de Dezvoltare a Rezervaţiei Biosferei Prutul de Jos a devenit câştigător la categoria top 10 proiecte de dezvoltare a turismului din Republica Moldova. Ce presupune acest proiect?

- Noi ne-am propus ca lacul Beleu, rezervaţia Prutul de Jos să fie luată sub protecția UNESCO. Sperăm să reuşim până în toamnă să realizăm acest lucru, mai ales că avem toate asigurările la nivel internaţional. Este o zonă extrem de pitorească în sudul Republicii Moldova. Este o zonă de tranzit pentru păsările migratoare, fauna este una deosebită, iar noi ne propunem s-o păstrăm şi să îmbunătățim condiţiile de acolo. Au fost făcute o serie de investiţii împreună cu colegii din Delta Dunării, specialiştii noştri au fost dotaţi cu echipament necesar, în luna mai vom deschide un sediu modernizat al acestei rezervaţii. În sediul vechi ne dorim să facem un mini-hotel pentru turiştii care vor dori să viziteze zona.

- La ora actuală 12% din teritoriul Republicii Moldova îl ocupă pădurile...

- Noi ne propunem în următorii trei ani să extindem teritoriile împădurite până la 15%. Pe timpuri, în Basarabia, 30% din teritoriu erau păduri. După 1812 s-a tăiat foarte mult. Masa lemnoasă era dusă la Petersburg, probabil lemnul era de calitate. În locurile unde au avut loc aceste tăieri, au venit boieri din Rusia sau din altă parte şi, în loc să planteze arbori, s-a făcut agricultură. La un moment dat suprafeţele împădurite constituiau doar 6%. Mişcările de eliberare naţională din Basarabia au avut ca şi obiectiv şi tematica ecologică. Pe vremea Uniunii Sovietice, în parcul Dendrariu se dorea să se facă niște case pentru elita de atunci. Ecologiştii s-au opus cu vehemenţă şi datorită lor, astăzi există acest parc. Îi îndemn pe toți cetăţenii să fie responsabili, să păstreze pădurea, pentru că este un bun de care ar putea să se bucure şi urmaşii urmaşilor noştri. Tuturor ne place să mergem la pădure. Să avem grijă ce lăsăm în urma noastră.

Ascultă mai jos interviul înregistrat.

Ori avem curajul să repetăm ce au înfăptuit strămoșii noștri în 1918, ori pericolul expansiunii rusești este inevitabil…

sursă foto: www.expunere.com

 Contextul internațional în care a fost realizată Marea Unire din 1918 a fost extrem de prielnic, Basarabia  reușind astfel să se desprindă de Imperiul Rus.

La 26 octombrie 1917, în cadrul celui de-al doilea Congres al Sovietelor, Muncitorilor, Soldaților, Deputaților și Țăranilor, care a avut loc în Rusia, a fost adoptat  „Decretului asupra păcii” fiind garantat dreptul fiecărui popor la autodeterminare. Prin acest decret se recunoaște, practic, că: ucrainenii, polonezii, finlandezii, românii, estonienii, letonii, lituanienii, armenii, georgienii etc. au fost  cotropiți de țarism.

La 24 ianuarie 1918, Republica Democratică Moldovenească  este prima care dă start paradei independenței. La puțin timp, după pacea de la Brest-Litovsk (martie 1918) populația din Polonia, Țările Baltice, Ucraina, prin adunări reprezentative, hotărăsc să-și organizeze viața de stat pe bazele principiilor naționalităților.

Astfel, exemplul Basarabiei a fost urmat de Lituania la 16 februarie, Estonia la 24 februarie, Polonia la 11 noiembrie, Letonia la 18 noiembrie și Ucraina la 20 noiembrie, același an. Exemplul lor a fost urmat de Armenia, Georgia și Azerbaidjan, care s-au proclamat și ele republici independente.

Dorința de a fi alături de frații noștri de peste Prut, condițiile dramatice în care ne aflam, dar și pericolul revenirii în țarcul imperiului rus (la scurt timp, Imperiul Roșu a început, sub masca așa numitului proces de sovietizare, ocuparea fostelor gubernii țariste) au determinat Sfatului Țării să voteze în favoarea Unirii cu România.

Doar Finlanda a reușit să-și păstreze independența de Imperiul Rus (în urma unui război civil) și Republica Polonă, urmare a războiului sovieto-polon din 1919-1921. În rest, tăvălugul bolșevic a ocupat Azerbaidjanul, Armenia, Georgia și  Ucraina.

         Basarabia,  datorită Unirii cu România, timp de 22 da ani, a fost ferită de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, „terorii roșii”, ale foametei din 1932-1933 și ale deportărilor în Gulag. În tot acest timp, Basarabia a primit zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea lor fiind simpli civili care își riscau viața trecând Nistrul înot sau pe gheață, sub gloanțele grănicerilor ruși.

Dorința sovieticilor de a  cuceri și conduce alte popoare nu a fost stăvilită  niciodată. Acest tăvălug și-a continuat misiunea de sovietizare după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, care a dezlegat mâinile imperiului pentru a finaliza procesul de readucere în supunere a fostelor provincii țariste. Pe 30 noiembrie 1939, la scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda.

Rezistenţa finlandeză a zădărnicit planurile sovieticilor, deşi aceştia din urmă îşi depăşeau inamicii în proporţie de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, amânând astfel raptul Basarabiei și dezmembrarea Poloniei.

Astăzi, la aproape un secol de la aceste evenimente istorice, situația din regiune este similară. În vara anului 2008  Rusia a atacat  Georgia. Ceva mai târziu apare fenomenul „omuleților verzi”, care în marte 2014 realizează anexarea Crimeii la Federația Rusă, după organizarea unui pseudo-referendum. În aprilie 2014 se declanșează luptele în partea răsăriteană a Ucrainei (Lugansk și Donețk).

Actualmente, după retragerea forțelor Federației Ruse din Siria, am putea fi martorii unei aprofundări a conflictului din Ucraina. Separatiștii din Ucraina își doresc extinderea  conflictului până în regiunea Odessa. Priviți cât de aproape de noi sunt aceste lupte!

sursă foto: www.imbf.org

         De asemenea, trezește îngrijorare promovarea în Republica Moldova a ideilor filozofului rus Dughin (ideologul Kremlinului),  intensificarea tendințelor separatiste, alimentate și susținute din exterior. Începând cu anul 2014 în Ucraina, Federația Rusă și Republica Moldova apar cu regularitate informații cu privire la posibilitatea creării în regiunea Odessa a așa-numitei „Republici Populare Basarabia”.  În 2015, la Odessa, a fost creată pretinsa „Radă a Basarabiei”. Toate aceste acțiuni au ca scop destabilizarea situației din regiunea Odessa, dar și din raioanele de sud ale Republica Moldova. Armata rusă este prezentă și  astăzi în raioanele de este ale statului nostru. Să nu uităm că mercenarii din stânga Nistrului au fost antrenați în conflictele din zonă, inclusiv din regiunile Lugansk și Donețk, dar și în cadrul acțiunilor dramatice ce au avut loc la Odessa.

Ce ne poate salva de dorința nestăvilită a Rusiei de a dezbina alte popoare și de a le conduce? E limpede pentru toți  că  Unirea cu România și protecția Blocului Nord-Atlantic (NATO) sunt unica posibilitate de a-i proteja pe cetățenii noștri de politica expansionistă rusă.  Se spune că istoria se repetă. La aproape o sută de ani de la Unirea din 1918, are poporul nostru curajul să repete fapta măreață a predecesorilor săi?