Cât vom mai accepta capcanele lui Dodon?

Ați observat că tot mai des Igor Dodon își face apariția în fața presei întinzând neapărat câte o capcană atât autorităților, cât și cetățenilor Republicii Moldova? Încă la începutul anului Mihai Ghimpu a anunțat inițierea unui referendum de demitere din funcție a noului președinte. Motivul de atunci era recunoașterea  de către Dodon a liderului separatist și a regiunii separatiste din stânga Nistrului. Unii au afirmat că inițiativa președintelui liberal este o acțiune populistă. Între timp însă gluma s-a îngroșat,  Dodon s-a umflat și mai mult în pene uitând, probabil, să lectureze Constituția pentru a însuși, în sfârșit, ce prerogative are în calitate de șef de stat și amenință că le vor sări papucii tuturor celor care nu-i împărtășesc opiniile.

Vizitele dese pe care le face la Moscova și Tiraspol nu sunt pentru a soluționa conflictul transnistrean sau pentru a cere retragerea armatei ruse de pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova.  E limpede pentru toți că la Moscova se duce după indicații, iar cu separatistul din stânga Nistrului se întâlnește pentru că așa îi cere Rogozin. Și unde ar mai putea să se ducă, în cazul în care nimeni nu-l așteaptă în nici o capitală europeană.

Tot Partidul Liberal este cel care va sesiza Curtea Constituțională privind referendumul anunțat de Dodon. Sperăm să fie declarat neconstituțional plebiscitul pe care și-l dorește unsul Moscovei și care ar putea costa Republica Moldova circa 50 de milioane de lei.

Dodon pretinde că e istoric, lingvist, economist, specialist în drept constituțional,  el chiar încearcă să ne convingă că le știe pe toate. Grav de tot însă este faptul că individul are deja și pretenții teritoriale față de România și față de Ucraina. Omul acesta nu poate fi lăsat să-și facă de cap. Ori îl demitem, ori îl trimitem să se trateze, ori cel care se crede alesul poporului ne va băga în mare bucluc.

Deocamdată, nici România și nici Ucraina nu-l iau în serios, dar totul e până la un anumit moment. Cert este faptul că  Igor Dodon nu va renunța la toate inepțiile lui, în speranța că va mai acumula niște capital politic de la cetățenii cu mai puțină carte, iar la Moscova va fi mângâiat pe cap, sau cel puțin nu va mai fi nevoit să aștepte ore în anticamera șefului.