Suntem români și punctum!

Pe Eminescu nu pot să ni-l ia, deși tot încearcă să și-l însușească. S-au trezit astăzi cu noaptea în cap și, pe furiș, ca niște hoți s-au dus să ponegrească amintirea poetului. Cum să le fie drag Eminescu, cel care spunea:

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor! ...

Ei nu au repere, pentru că nimeni dintre cei care au susținut că suntem două popoare și vorbim două limbi nu a rămas în neuitare. Nu poți să te duci la bustul lui Eminescu ca să depui flori și să nu recunoști că suntem români și punctum!

Pentru ca minciuna lor să prindă, ei încearcă să ne convingă că Mihai Eminescu ar fi fost un adept al moldovenismului primitiv, deși anume datorită lui Eminescu a evoluat conștiința națională a românilor din Basarabia.

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s’a
Că nu mai poate străbate
De atâta străinătate.

(Doina)
George Călinescu spunea că Mihai Eminescu este în literatura română poetul nepereche a cărui operă învinge timpul.
Au încercat și alții până la Dodon să ne fure identitatea, limba, istoria și credința, dar nu au reușit.  
„Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…
Ce-i mâna pe ei în luptă? Ce-a voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste.”
(Scrisoarea a III)