Evenimentul de la 16 (28) mai 1812
a dat start unui șir de lecții de istorie predate basarabenilor, pe care însă
se pare că noi nu le-am însușit. Și asta în pofida faptului că lecțiile au fost
pe cât de dure, pe atât de dureroase.
Destinul teritoriilor românești au
avut de suferit de pe urma tratatelor încheiate la Tilsit şi Erfurt (1807,
1808) între Franţa şi Rusia și Pactului Ribbentrop-Molotov (1939) între URSS și
Germania fascistă.
Astfel, ușor poate fi identificată
o analogie dintre aceste tratate, care prevedeau în părțile lor secrete -
expansiunea Imperiului Rus împotriva Imperiului Otoman (Țările Române) și
Suediei în primul caz, și respectiv Pactul Molotov-Ribbetrop, care prevedea în
pct. 3 din Protocolul adițional secret răpirea Basarabiei.
În ambele cazuri, putem vorbi de
fapt despre consecințele unor acorduri secrete semnate de Imperiul Rus, apoi URSS
cu „stăpânul” de atunci ai Europei continentale.
Astfel, Țările Române ocupate de
Imperiul Rus la ordinul țarului Alexandru I la începutul Războiului din 1806,
care a durat până în 1812, au devenit o monedă de schimb între interesele
marilor puteri: Prusia, Rusia, Imperiul Habsburgic și Franța. În pofida
faptului că multă vreme participanții la tratative n-au cedat pozițiile lor,
surprinzător, dar se pare că în urma coruperii delegaților turci, la 16 (28)
mai 1812, prin semnarea Tratatului de la București râul Prut, până la confluența cu Dunărea și malul stâng al Dunării
până la Chilia și Marea Neagră a devenit hotarul dintre imperiul otoman și rus.
Astfel, pentru teritoriul dintre Prut și Nistru începe calvarul, care a încetat
temporar odată cu realizarea Marii Uniri, dar va continua, din păcate, odată cu
înaintarea de către URSS a notelor ultimative din 26 și 28 iunie 1940.
De-a lungul istoriei românii au
avut de suferit de pe urma actelor de trădare, corupere, manipulărilor și
falsificărilor, rușii demonstrând cu prisosință că nu sunt nici pe departe un
partener și vecin de încredere.
Odată cu primul rapt „frații de
cruce-religie” au demonstrat că în pofida îmbrățișării a uneia și aceleiași
religii, acest lucru nu poate opri lichidarea bisericilor și mânăstirilor care
s-au dovedit a fi bastioane a românismului. Astfel, după istoricul Ion
Nistor „Istoria Basarabiei” în perioada 1812-1918 în acest spațiu din 36
de mănăstiri au fost distruse jumătate dintre ele. De asemenea, are loc
rusificarea masivă a populației.
Nicidecum nu putem trece cu vederea
evenimentele de astăzi, iar pentru „Toma necredincioșii”, care nu cred în mâna Moscovei,
reamintim că nimeni nu a anulat tendințele expansioniste ruse în Balcani, iar
atât timp cât noi suntem în calea acestor tendințe, vom fi în permanență în
fața vârfului de lance a expansiunii ruse spre Balcani. Să nu uităm că
conflictul armat de pe Nistru și consecințele lui au fost create tocmai pentru
a ne ține departe de Țara noastră – România. Din păcate, unii încă nu vor să
înțeleagă că nu putem avea un viitor liber, fericit, în bunăstare, fără a ne
reuni cu România.