Prejudecățile noastre ne pot juca festa. De-a
lungul istoriei am tot suferit de pe urma Rusiei, excepție nu sunt nici anii de
după independență. Războiul de pe Nistru, jertfe umane,
pierderi materiale și teritoriale. Crearea unui focar permanent de război prin
susținerea și finanțarea unui regim separatist în Transnistria. Sugrumarea economică a RM prin impunerea unor condiții draconice la livrarea
resurselor energetice, inclusiv prin tarifele exorbitante la gazele naturale. Impunerea unor embargouri
economice la mai multe produse moldovenești: vinuri, legume și fructe,
produse lactate, carne. Susținerea directă a unor partide politice proruse
de la Chișinău. Promovarea unei propagande agresive prin intermediul mass-media
de la noi, cea mai multă rămânând a fi în limba rusă.
Menținerea trupelor Federației Ruse în stânga Nistrului a
transformat această regiune într-un focar al instabilității, din această
cauză marii investitori ocolesc acest petic de pământ.
Prejudecățile formate în laboratoarele NKVD-iste și
implementate în perioada sovietică dau „roade” și acum, după 25 de ani de
independență. Nu întâmplător Dodon a lansat în campania electorală o minciună
sovietică privind jandarmul român. Această minciună încă mai este o
sperietoare pentru o parte dintre cei
născuți și „educați” în perioada sovietică, dar și pentru unii cu studii care se
tem că își vor pierde funcțiile de conducere în cazul în care ne vom Uni cu
România.
În acești 25 de ani de independență am avut numai de
suferit din cauza dorințelor expansioniste ale Rusiei. România însă ne-a
susținut ori de câte ori a fost nevoie, iar nevoie a fost mereu.
Imediat după trecerea la grafia latină școlile din RM au
primit manuale în limba română, de atunci și până în prezent zeci de mii de studenți
au făcut studii în liceele și universitățile din România. În timpul crizei
energetice din anii '90 guvernul român
ne-a livrat energie electrică la prețuri minime pe piață. În ultimii ani, pe
banii României au fost reparate circa 2/3 din instituțiile preșcolare din Republica
Moldova, au fost dotate cu microbuze școlare sute de instituții
preuniversitare. Pe bani românești sunt restaurate clădiri istorice, teatre și
muzee.
În acest an, în plină criză economică am primit o mână de
ajutor tot de la guvernul român. Știe cineva vreun caz măcar când ne-a ajutat
Rusia?
Ce va predomina la 30 octombrie? Rațiunea, dragostea
pentru neam sau prejudecățile, fobiile și necunoașterea?
Cehii și slovacii (două popoare diferite) au lansat un
proiect de unificare pe care își propun să-l realizeze în 2018 conștientizând
că unindu-se pot fi mai puternici.
Noi trebuie să luăm exemplu de la înaintașii noștri și să
declanșăm procesul Unirii. În 1859 și 1918 românii au reușit sa realizeze Actul
Unirii prin votul liber exprimat al poporului. Și în anii '90 românii din stânga Prutului au votat la Marile Adunări
Naționale soarta lor de mai departe.
De alegerea din 30 octombrie va depinde soarta noastră. Vom
intra în familia popoarelor europene sau vom reveni în pușcăria popoarelor care
acum renasc cultul personalităților prin instalarea monumentelor lui Ivan cel
Groaznic și Stalin! Revenim în țarcul în care pot fi distruse sute de mii de
tone de produse alimentare în condițiile în care mii de oameni duc lipsa lor?
Oare chiar se dorește apropierea de țara care a tot scos securea războiului împotriva
vecinilor săi: Georgia, Ucraina (Crimeea, Doneţk și Lugansk). Oare chiar mai sunt moldoveni care ar
vota pentru un reprezentant al celor care sprijină separatismul în
Georgia, Ucraina și în Republica Moldova?
În Europa fără România nu avem cum să ajungem. Să fim
Uniți pentru Unire! Să-l votăm pe Mihai Ghimpu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu