„Tancurile sovietice ne-au ocupat ţara, comunismul a vrut să ne invadeze şi să ne mutileze sufletele.” Dan Puric

sursă foto: http://asapteadimensiune.ro

Pentru toată lumea civilizată, 23 august 1939 are o semnificație sinistră, este ziua când a fost semnat la Moscova Tratatul de neagresiune, supranimit după numele miniștrilor de externe ai  Germaniei fasciste și Uniunii Sovietice: Ribbentrop - Molotov. Semnificația sinistră a acestui Tratat presupune nu doar crucificarea popoarelor din estul Europei, dar și sacrificarea Europei, care, la scurt timp, va deveni unul dintre principalele teatre de război.

Astfel, prima victimă a acestui Tratat a fost Polonia, care este atacată de Germania fascistă, iar după o tărăgănare, la 17 septembrie, dinspre Est începe invazia sovietică. În pofida faptului că URSS a tărăgănat 16 zile până la aplicarea loviturii de grație statului polonez (dorind să arunce responsabilitatea asupra germanilor), astăzi, lumea civilizată consideră pe drept ambele state vinovate în declanșarea Războiului II Mondial. Astfel, între aceste două tiranii - Hitler și Stalin, între aceste două ideologii totalitare a fost plasat definitiv semnul egalității.

După o rezistență de o lună, de pe harta Europei dispare Polonia. Astfel, au fost „implementate”  de către părțile semnatare prevederile Protocolului adițional secret și anume: partajarea sferelor de influență. A urmat războiul sovieto-finlandez (30 noiembrie 1939); ocupația statelor baltice (Estonia, Letonia, Lituania).

După capitularea Franței (22 iunie 1940), cel mai important aliat al României, URSS pune în aplicare prevederile Art.3 ale Protocolului adițional secret al Tratatului sovieto-german „În privința sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană declara totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”.

Pentru populația din Basarabia, partea de nord a Bucovinei și ținutul Herța începe calvarul, teroarea, condamnările la ani grei de închisoare de către Troicile NKVD, deportările în Siberia si Kazahstanul de Nord.

Deportările basarabenilor au fost inițiate după criterii „de clasă”, adică pe motivul apartenenței la grupul „dușmanilor poporului” – intelectuali, militari, polițiști, politicieni, moșieri sau culaci. Perioadele cele mai sângeroase de represiune au fost 1940 – 1941, 1944 – 1950, 1950 – 1956.

Deportați au fost nu doar români, dar și ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari și evrei. Sunt cunoscute trei valuri mari:

• 29.839 persoane au fost deportate pe 13 iunie 1941;
• 35.796 persoane au fost deportate pe 6 iulie 1949;
• 2.617 persoane au fost deportate pe 1 aprilie 1951.

Au urmat colectivizările și sovietizarea populației autohtone. Consecințele Pactului Molotov-Ribbentrop pentru Basarabia pot fi numite drept: Dezrădăcinarea, Deznaţionalizarea şi Dezmoştenirea, care se resimt și astăzi în societatea noastră. Astfel,  sovieticii au lichidat purtătorii de conștiință națională. Locuitorilor rămași li s-a implantat sentimentul de frică, din acest motiv unii  dintre ei au devenit docili si servili.

Toate aceste crime sunt interpretate astăzi de către urmașii „destoinici” ai NKVD-ului, socialiștii, drept eliberarea moldovenilor de sub „jugul burghezo-moșieresc român”. Astfel, socialiștii promovează un fals menit să îndobitocească în continuare propriul electorat.  

Dar n-o sa le meargă, tot mai mulți oameni își cunosc istoria, știu cine le-a mutilat destinele, i-a nenorocit și i-a condamnat la sărăcie. De aici și ura celor de stânga față de adevărata noastră istorie,  față de tot ce este românesc.

„Unirea tuturor romanilor într-un singur stat este cea mai firească pretenție a civilizației.” Vasile Goldiș