Postări populare

marți, 30 august 2016

La Mulți Ani, Limba Română!



Marea Adunare Națională de la Chișinău din 27 august 1989, în care sute de mii de oameni au cerut proclamarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină a fost precedată  de întrunirile din cadrul cenaclului Alexei Mateevici și a celor care își doreau renașterea națională, revenirea la adevărata  identitate a românilor basarabeni. Din 15 ianuarie 1988, ziua poetului național Mihai Eminescu, oamenii dornici de libertate se adunau periodic la îndemnul lui Anatol Șalaru în scuarul din fața bustului lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Chișinău. Erau din ce în ce mai mulți, iar când scuarul a  devenit neîncăpător, a fost aleasă o nouă locație - Teatrul de Vară din Parcul Valea Morilor.
Era nevoie de mult curaj să reciți versurile clasicilor români în public sau să colectezi semnături pentru ca limba română și alfabetul latin să fie recunoscute la ele acasă. Fondatorul Cenaclului "Alexei Mateevici" a fost Anatol Șalaru, iar printre membri Cenaclului erau Gheorghe și Mihai Ghimpu, Constantin Tănase, Nicolae Costin, Valentin Mândâcanu, Alexandru Moșanu, Ion Dumeniuc, Gheorghe Grâu ș.a.  Tot în 1988 Valentin Mândâcanu publică eseul tulburător „Veşmântul fiinţei noastre”. În toamna aceluiași an apare „Scrisoarea celor 66” în care se cerea revenirea la alfabetul latin și recunoașterea identității limbilor vorbite pe ambele maluri de Prut.
Toate aceste acte de curaj, împreună cu poezia lui Grigore Vieru, Leonida Lari, și Nicolae Dabija, cântecele lui Ion și Doina Aldea Teodorovici, discursurilor ținute de Ion Ungureanu și Lidia Istrati au contribuit la trezirea conștiinței naționale a românilor moldoveni care veneau pe jos să participe la Marile Adunări Naționale ca să-și ceară drepturile. Sub presiunea străzii, la 31 august 1989 limba română devine limbă de stat. Câteva luni mai târziu, la 27 aprilie 1990, Gheorghe Ghimpu a fost primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului.  Această palmă de pământ are oameni valoroși pe care suntem obligați să-i cinstim, pentru că datorită lor astăzi avem posibilitatea să vorbim în limba română, limba strămoșilor noștri, element fundamental al definirii noastre ca neam.  

           La Mulți Ani, Limba Română!

luni, 22 august 2016

„Tancurile sovietice ne-au ocupat ţara, comunismul a vrut să ne invadeze şi să ne mutileze sufletele.” Dan Puric

sursă foto: http://asapteadimensiune.ro


Pentru toată lumea civilizată, 23 august 1939 are o semnificație sinistră, este ziua când a fost semnat la Moscova Tratatul de neagresiune, supranimit după numele miniștrilor de externe ai  Germaniei fasciste și Uniunii Sovietice: Ribbentrop - Molotov. Semnificația sinistră a acestui Tratat presupune nu doar crucificarea popoarelor din estul Europei, dar și sacrificarea Europei, care, la scurt timp, va deveni unul dintre principalele teatre de război.
Astfel, prima victimă a acestui Tratat a fost Polonia, care este atacată de Germania fascistă, iar după o tărăgănare, la 17 septembrie, dinspre Est începe invazia sovietică. În pofida faptului că URSS a tărăgănat 16 zile până la aplicarea loviturii de grație statului polonez (dorind să arunce responsabilitatea asupra germanilor), astăzi, lumea civilizată consideră pe drept ambele state vinovate în declanșarea Războiului II Mondial. Astfel, între aceste două tiranii - Hitler și Stalin, între aceste două ideologii totalitare a fost plasat definitiv semnul egalității.
După o rezistență de o lună, de pe harta Europei dispare Polonia. Astfel, au fost „implementate”  de către părțile semnatare prevederile Protocolului adițional secret și anume: partajarea sferelor de influență. A urmat războiul sovieto-finlandez (30 noiembrie 1939); ocupația statelor baltice (Estonia, Letonia, Lituania).
După capitularea Franței (22 iunie 1940), cel mai important aliat al României, URSS pune în aplicare prevederile Art.3 ale Protocolului adițional secret al Tratatului sovieto-german „În privința sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană declara totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”.
Pentru populația din Basarabia, partea de nord a Bucovinei și ținutul Herța începe calvarul, teroarea, condamnările la ani grei de închisoare de către Troicile NKVD, deportările în Siberia si Kazahstanul de Nord.
Deportările basarabenilor au fost inițiate după criterii „de clasă”, adică pe motivul apartenenței la grupul „dușmanilor poporului” – intelectuali, militari, polițiști, politicieni, moșieri sau culaci. Perioadele cele mai sângeroase de represiune au fost 1940 – 1941, 1944 – 1950, 1950 – 1956.
Deportați au fost nu doar români, dar și ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari și evrei. Sunt cunoscute trei valuri mari:
  • 29.839 persoane au fost deportate pe 13 iunie 1941;
  • 35.796 persoane au fost deportate pe 6 iulie 1949;
  • 2.617 persoane au fost deportate pe 1 aprilie 1951.
Au urmat colectivizările și sovietizarea populației autohtone. Consecințele Pactului Molotov-Ribbentrop pentru Basarabia pot fi numite drept: Dezrădăcinarea, Deznaţionalizarea şi Dezmoştenirea, care se resimt și astăzi în societatea noastră. Astfel,  sovieticii au lichidat purtătorii de conștiință națională. Locuitorilor rămași li s-a implantat sentimentul de frică, din acest motiv unii  dintre ei au devenit docili si servili.
Toate aceste crime sunt interpretate astăzi de către urmașii „destoinici” ai NKVD-ului, socialiștii, drept eliberarea moldovenilor de sub „jugul burghezo-moșieresc român”. Astfel, socialiștii promovează un fals menit să îndobitocească în continuare propriul electorat.  
Dar n-o sa le meargă, tot mai mulți oameni își cunosc istoria, știu cine le-a mutilat destinele, i-a nenorocit și i-a condamnat la sărăcie. De aici și ura celor de stânga față de adevărata noastră istorie,  față de tot ce este românesc.

„Unirea tuturor romanilor într-un singur stat este cea mai firească pretenție a civilizației.” Vasile Goldiș

miercuri, 17 august 2016

De ce Dorin Chirtoacă?

sursă foto: www.zdg.md


În ultima perioadă urmărim o campanie fără precedent de denigrare a primarului general al municipiului Chişinău. Tot ce face Dorin Chirtoacă împreună cu echipa este blamat, denigrat, criticat. Chiar și dacă ar curge lapte cu miere în Bâc oricum se vor găsi și dintre cei care vor susține că laptele și mierea nu sunt autentice. Frustrarea unora este că Dorin Chirtoacă împreună cu echipa Partidului Liberal a reuşit de trei ori să-i convingă pe alegători să le încredinţeze capitala. O pierdere grea, greu de acceptat pentru unii.
Văzând că nu pot câştiga în competiţii electorale corecte, iar încercările de a-l demite pe primarul liberal nu s-au soldat niciodată cu succes, au iniţiat o campanie de discreditare a edilului. Îl calomniază pentru toate câte face sau nu face cei care vor să-i ia locul. Ce să mai facă aceşti măscărici care primesc solde anume pentru a-l discredita pe primarul liberal? Să scrie despre străzile reparate, despre faptul că la Gara Feroviară nu mai plutesc maşinile atunci când plouă, amintind şi despre monumentul în memoria celor care au fost deportaţi, despre Valea Morilor, care a devenit, în sfârşit, o oază de frumuseţe în capitală? Sau să-i rugăm să își amintească de perioada de până la implementarea geotuburilor când, în marea partea a capitalei, în dependență de viteza și puterea vântului, mirosul de pe platformele de prelucrare a nămolului era imposibil de suportat.
Poate vor să-i informeze pe cetăţeni că blocurile şi clădirile publice din Chişinău vor fi reabilitate, explicându-le că aceasta este o şansă unică pentru locuitorii capitalei, iar astfel Chișinăul va arăta mai frumos și oamenii vor plăti mai puțin pentru căldură graţie străduinţelor echipei de la Primărie şi Primarului general?
Sunt unii bloggeri, jurnalişti care susţin că sunt liberi, dar totuşi critică numai activitatea primarului general, alți demnitari parcă nici nu ar exista în Republica Moldova. În Chişinău, în ultima perioadă, miroase urât numai de la peniţa lor murdară. Ei preferă să le creeze o imagine imaculată unor pseudovalori ca Șor, Năstase, Dodon, Usatâi. Oare chiar așa lideri își doresc?

marți, 9 august 2016

Moldova are viitor fără Igor Dodon



Agitația electorală a socialiștilor a început, deși nu suntem în campanie electorală prezidențială, iar referendumul privind demiterea primarului Dorin Chirtoacă ar putea să nu aibă loc.
Pe 28 iulie, Dodon a postat pe facebook un mesaj în limba rusă care, încă o dată demonstrează cine sunt adevărații organizatori ai referendumului dar și că socialiștii sunt în plină campanie electorală.
Iată traducerea în limba română a mesajului celui mai înverșunat socialist-comunist: „Dimineaţa devreme, activiştii noștri au comunicat cu locuitorii municipiului Chișinău. Am cutreierat capitala şi toate suburbiile şi am înmânat zeci de mii de ziare cu informaţii pline de adevăr despre ceea ce se întâmplă în întreaga ţară şi în Chişinău, în special.  Cetăţenii spun că sunt obosiți de fărădelegile liberalilor din fruntea oraşului şi aşteaptă cu nerăbdare referendumul privind demisia lui Dorin Chirtoacă. De asemenea, ne adresau cuvinte de sprijin şi mult noroc în alegerile prezidenţiale. Promit că noi nu vă va dezamăgi! Moldova are un viitor!”
E limpede pentru toți că socialiștii  sunt în plină campanie electorală,  iar sloganul lor „Moldova are viitor” Igor Dodon este deja afișat pe panourile de reclamă și tricourile socialiste.  Art. 47 alin. (3) din Codul electoral expres prevede că „agitaţia electorală se admite numai după înregistrarea concurentului electoral de către organul electoral.” După cum știm, nici un concurent electoral nu s-a înregistrat încă la CEC.
Urmașii lui Lenin cutreieră municipiul sub pretextul că strâng semnături pentru inițierea referendumului, iar în realitate fac agitație electorală pentru liderul lor.
Pentru socialiști referendumul este o farsă. În decurs de două luni au de colectat semnături de la cel puţin 10 la sută din numărul cetăţenilor cu drept de vot care domiciliază în municipiu. Respectiv, listele de subscripție prezentate de așa-numitul grup de iniţiativă vor fi verificate în termen de 15 zile de către instanța de judecată.  Dacă instanța le va da undă verde, să nu uităm că referendumul poate fi efectuat peste cel  puţin o lună de la pronunțarea deciziei și nu mai târziu de 45 de zile din ziua adoptării deciziei. Înțelegând că nu pot reuși să respecte procedurile în termeni legali,  socialiștii folosesc ideea  de a iniția referendumul pentru a face agitație electorală în favoarea lui Igor Dodon, fapt ce contravine art.47 alin.(3) din Codul electoral.
Oare se va sesiza CEC-ul în acest caz?  Moldova are viitor, susține Igor Dodon și ortacii săi. Suntem de acord, Moldova are viitor fără Igor Dodon.