Operațiunea IUG, tragedia pe care nu avem dreptul s-o uităm

sursa foto: www.timpul.md

Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.

Nicolae Iorga

Pe parcursul istoriei noastre mult zbuciumate, țăranul basarabean a jucat un factor important în dezvoltarea statului și în menţinerea continuităţii etnice. De-a lungul timpului, satul moldovenesc a educat tânăra generaţie în spiritul păstrării unei legături strânse cu Țara și Neamul. Cum spunea poetul Lucian Blaga „Veșnicia s-a născut la sat”.  Iată de ce anume  țăranul basarabean a fost ales drept țintă pentru al doilea val de deportări.

         Țăranul basarabean, numit  de bolșevici „dușman de clasă” și „chiabur” a fost considerat drept o piedică în calea realizării planului de colectivizare, stabilit de către Congresul al II al Partidului Comunist (Bolșevic) din R.S.S.M., în februarie 1949.

Operațiunea denumită conspirativ IUG (rom. SUD) a fost catalogată ulterior drept „cea mai mare deportare a populației basarabene”. Pregătirea a demarat activ în primăvara anului 1949 când la 17 martie,  V. Ivanov, președintele Biroului pentru RSSM, și N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau CC al PC(b) din toată Uniunea să permită deportarea din republică a 39.091 de persoane: chiaburi, comercianți, etc.

         Ca urmare,  la 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. 

         Hotărârea sus-menționată prevedea deportarea pe veci a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să fie strămutate în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia.

Operațiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2 dimineață și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.

După deportările din iulie 1949, impactul dorit de comuniști a depășit toate așteptările. Ritmul de colectivizare a crescut semnificativ, cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80%. Frica de o nouă operațiune a determinat țăranii să renunțe la gospodăriile lor.  

De asemenea, au fost deportate și cadre didactice, numite de regim „burgheze” deoarece au fost formate în România „burghezo-moşierească”.  În iulie 1949, din R.S.S. Moldovenească au fost deportate 217 de cadre didactice.

Deportările în masă care au intimidat mai multe pături sociale și au deportat o parte activă din țărani și intelectuali au făcut parte din procesul de deznaţionalizare a R.S.S.M. Regimul totalitar sovietic deporta oamenii care nu conveneau, iar celor rămași le băgau frica în măduva oaselor, încercând să-i transforme în oameni docili şi aserviţi puterii.

         Dacă nu învățăm lecția istoriei avem toate șansele ca socialiștii, comuniștii și alte năpârci să ne decidă soarta.

 „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.”

Nicolae Iorga