28 iunie – Zi de doliu pentru neamul românesc

sursă foto: gid-romania.ro

„Numeroase documente, sau aspecte ale celei mai mari conflagraţii din istoria omenirii au fost,  fie uitate, fie mistificate de către „fabricanţii” de istorie, ocultate de cei interesaţi, însă ştergerea memoriei este definitivă numai dacă raţiunea umanităţii dă semne de oboseală. Din când în când, memoria trebuie reînprospătată.”

Ion Măldărescu

De ce trepădușii Kremlinului neagă cu atâta vehemență Pactul Molotov-Ribbentrop (Hitler-Stalin) și consecințele sale? De ce nu utilizează termenul Războiul II Mondial și apelează la termenul Marele Război pentru Apărarea Patriei? Oare URSS a luptat de una singură în acest război?

Răspunsul e doar unul. Există un șir de evenimente istorice, care fiind privite separat  sau date uitării pot permite unora să  interpreteze istoria după bunul plac.

Este dată uitării ziua de 23 august 1939, când a fost semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, astfel se trece cu vederea prietenia dintre două state agresoare: URSS-ului cu Germania nazistă care au împărțit Europa în sfere de interese după bunul plac.  La fel, se neagă participarea de comun cu Germania nazistă a URSS-ului în Războiul II Mondial.

Este foarte comod pentru istoriografia rusă, dar și pentru mancurții din Republica Moldova să prezente URSS-ul, în perioada 23 august 1939 și 22 iunie 1941, drept o țară neutră și că doar a eliberat popoare.

Recunoașterea Pactului Molotov-Ribbentrop și consecințelor sale presupune, de fapt, recunoașterea de către Federația Rusă a ocupării de către Armata Roşie, pe 17 septembrie 1939 a Poloniei, care lupta împotriva Germaniei naziste. Pe 30 noiembrie 1939 Armată Roșie a invadat Finlanda. În octombrie 1939, URSS-ul a forţat Estonia, Letonia şi Lituania să accepte baze militare ale Armatei Roşii și pe 15 şi 16 iunie 1940 a ocupat cele trei ţări baltice. Pe 28 iunie 1940, Armata Roşie a ocupat Basarabia.

Excluzând ipoteza neutralității și neparticipării în Războiul II Mondial, întregul raţionament că ei ar fi eliberatori se transformă în praf şi pulbere. Apropo, nici o țară dintre cele pretins „eliberate” de către Armata Roșie, nu recunoaște acest fapt.

Consecințele Pactului Molotov-Ribbentrop sunt resimțite și astăzi: avem o națiune divizată în două state românești, iar unele teritorii se regăsesc în Ucraina.

 Potrivit decretului nr. 376 din 24.06.2010, semnat de Preşedintele interimar al Republicii Moldova  Mihai Ghimpu,  ziua de 28 iunie a fost declarată Zi a ocupaţiei sovietice. Urma ca, anual, această zi să fie consemnată drept Ziua ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist, drapelele de stat să fie coborâte în bernă, iar la ora 10.00 să fie păstrat un moment de reculegere.

Prin acest decret, Mihai Ghimpu, pentru prima dată de la independența Republicii Moldova,  a încercat să readucă adevărul istoric în capul mesei, să facă dreptate tuturor celor care au avut de suferit de pe urma ocupației sovietice. Pentru toți cei care simt românește, ziua de 28 iunie rămâne a fi Zi de doliu național.

Primul pas spre lichidarea unui popor este să-i ştergi memoria…

sursă foto: www.adevarul.ro

Nu știu dacă pe fața acestui pământ s-au mai  produs crime într-o măsură așa de mare ca pe pământul Basarabiei. De aceea, cu drept cuvânt poporul basarabean a fost declarat un popor MARTIR,  iar Basarabia, o provincie MARTIRĂ”.

  Preotul Vasile Țepordei

 Astăzi, 12 iunie 2016, se împlinesc 75 de ani de la primul val de deportări în Siberii de gheață a românilor basarabeni şi bucovineni. Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost una tragică pentru soarta a 32423 persoane…

Acest plan diabolic făcea parte din politica de colonizare, care a fost inițiată înainte și după al doilea război mondial. Românii basarabeni și bucovineni au fost  deportați în Siberia sau Kazahstan, la muncă forțată, unde mulți dintre ei au murit.

 Au fost deportați așa numiții „inamici ai clasei muncitoare” – funcționari, polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (nobili și țărani), membri ai partidelor politice istorice. E vorba, desigur, de o bună parte din intelectualitatea română din Basarabia, cei care puteau să se opună noului regim.

Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii în urma primului val de deportări (iunie 1940 și iunie 1941) circa 300000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, dintre care 57000 au murit.

 A urmat valul doi (martie 1944 și mai 1945) în urma căruia 390000 de  basarabeni și bucovineni au fost deportați, dintre care 51.000 au murit. Al treilea val a avut loc în mai 1945 și decembrie 1953. În toți acești ani de grea cumpănă pentru poporul român, au fost scoși din casele lor și duși în Siberii de gheață sau Kazahstan circa 1654000 de basarabeni și bucovineni,  215000 dintre ei au murit în GULAG sau pe drum.

Consecințele politicii de colonizare a URSS în Basarabia au fost deznaționalizarea, încercarea lichidării elitelor intelectuale și țărănimii.

Astăzi, pretinșii stataliști de sorginte comunistă sau socialistă, sărbătoresc la 28 iunie și 24 august (zile negre în istoria românilor basarabeni), iar deportările le interpretează în stil sovietic, drept o luptă de clasă.

Ei continuă să dezbine societatea promovând inepțiile sovietice și neadevărul.

Victimele deportărilor au fost nu doar romanii basarabeni. Au avut de suferit  și celelalte etnii conlocuitoare.

Comuniștii și socialiștii continuă să interpreteze invazia și ocupația sovietică drept un factor pozitiv pentru dezvoltarea etniilor, inclusiv a găgăuzilor și bulgarilor din RM. Totuși, se tace despre  faptul că în 1941 găgăuzii aveau o pondere  în structura etnică a populației RSS Moldovenești de 4,9%,  iar bulgarii  de 7,5%. Către anul 1959 se atestă o descreștere semnificativă  a acestor etnii, ponderea găgăuzilor fiind de 3,3%, iar a bulgarilor de doar 2,1%.

sursă foto: https://ro.wikipedia.org

        Istoricul ceh Milan Hubl afirma că „Primul pas spre lichidarea unui popor, este să-i ştergi memoria.  Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”. 

         Asta au încercat să facă cei care ne-au dus buneii în Siberia. Ne-au scris alte cărți, ne-au impus o altă limbă, au inventat o limbă și un popor nou. Astăzi, pretinșii stataliști cu soldă la Moscova, încearcă să facă același lucru. N-au reușit predecesorii lor să ne fure istoria, nu vor reuși nici ei, pentru că adevărul întotdeauna triumfă, iar poporul nostru a demonstrat că are demnitate, rezistând și în vremuri mai cumplite.