Ați observat
că tot mai des Igor Dodon își face apariția în fața presei întinzând neapărat
câte o capcană atât autorităților, cât și cetățenilor Republicii Moldova? Încă
la începutul anului Mihai Ghimpu a anunțat inițierea unui referendum de
demitere din funcție a noului președinte. Motivul de atunci era
recunoașterea de către Dodon a liderului
separatist și a regiunii separatiste din stânga Nistrului. Unii au afirmat că
inițiativa președintelui liberal este o acțiune populistă. Între timp însă
gluma s-a îngroșat, Dodon s-a umflat și
mai mult în pene uitând, probabil, să lectureze Constituția pentru a însuși, în
sfârșit, ce prerogative are în calitate de șef de stat și amenință că le vor
sări papucii tuturor celor care nu-i împărtășesc opiniile.
Vizitele
dese pe care le face la Moscova și Tiraspol nu sunt pentru a soluționa
conflictul transnistrean sau pentru a cere retragerea armatei ruse de pe
teritoriul constituțional al Republicii Moldova. E limpede pentru toți că la Moscova se duce
după indicații, iar cu separatistul din stânga Nistrului se întâlnește pentru
că așa îi cere Rogozin. Și unde ar mai putea să se ducă, în cazul în care
nimeni nu-l așteaptă în nici o capitală europeană.
Tot Partidul
Liberal este cel care va sesiza Curtea Constituțională privind referendumul
anunțat de Dodon. Sperăm să fie declarat neconstituțional plebiscitul pe care
și-l dorește unsul Moscovei și care ar putea costa Republica Moldova circa 50
de milioane de lei.
Dodon
pretinde că e istoric, lingvist, economist, specialist în drept constituțional,
el chiar încearcă să ne convingă că le
știe pe toate. Grav de tot însă este faptul că individul are deja și pretenții
teritoriale față de România și față de Ucraina. Omul acesta nu poate fi lăsat
să-și facă de cap. Ori îl demitem, ori îl trimitem să se trateze, ori cel care
se crede alesul poporului ne va băga în mare bucluc.
Deocamdată,
nici România și nici Ucraina nu-l iau în serios, dar totul e până la un anumit
moment. Cert este faptul că Igor Dodon
nu va renunța la toate inepțiile lui, în speranța că va mai acumula niște
capital politic de la cetățenii cu mai puțină carte, iar la Moscova va fi
mângâiat pe cap, sau cel puțin nu va mai fi nevoit să aștepte ore în anticamera
șefului.