Pokemon Go

Pokemon GO este noul joc care a devenit una dintre cele mai descărcate aplicaţii pentru telefon din lume. Acesta îmbină realitatea cu virtualul iar utilizatorii caută și capturează monştri virtuali care apar doar în locurile reale de pe străzile orașului.

          În doar două săptămâni, la nivel mondial,  jocul a generat o adevărată isterie, jucătorii au ignorant munca, au mers zile întregi cu telefonul în mână pentru a captura Pokemoni, unii au murit fiind striviţi de maşini sau au căzut în canale, alții jucând la volan s-au accidentat pentru că atenţia le era absorbită de mediul virtual.

          Actrița română  Oana Pellea,  într-un mesaj postat de pe contul personal de Facebook spune că jocul Pokemon Go este o manipulare la scară mondială. „…Ce schimbare de atenție... ce manipulare... câtă energie consumata intr-un joc virtual... cât timp risipit. Câte ar putea rezolva Omenirea intre timp... în loc să-și investească capacitatea de imaginație și energia într-un joc stupid…”

Exact același lucru fac și slugile Moscovei  încercând, a câta oară, prin manipulare și minciună să declanșeze un referendum privind demiterea primarului liberal Dorin Chirtoacă.  Vă aduceți aminte de scandalul iscat în plină campanie electorală pentru alegerile locale din 2011? Dodon a  prezentat atunci opiniei publice extra­se false din Moni­to­rul Ofi­cial al Româ­niei. Fostul comunist, actual socialist,  dar mereu îngenuncheat în fața stăpânului de la est  a prezentat ero­nat datele ofi­ci­ale pri­vind fon­da­to­rii şi acţio­na­rii unei com­pa­nii prin inter­me­diul căreia au fost achi­zi­ţio­nate de către Pri­mă­ria muni­ci­pi­u­lui Chi­şi­nău 102 tro­lei­buze noi.  Falsul a fost confirmat de Pro­cu­ra­tura Gene­rală la soli­ci­ta­rea adre­sată de către Dorin Chirtoacă. Știți bancul cu popa care nici nu are fată? Exact în aceeași manieră procedează și socialiștii.  

Deputații și consilierii PSRM au intervenit la majoritatea construcțiilor și sub acoperirea imunității au dărâmat gardurile de protecție a construcțiilor blocurilor de locuit. Au umblat prin municipiu cu gardul în spate prezentându-se drept salvatorii națiunii. Au organizat proteste și conferințe de presă unde ideea promovată era una – Chirtoacă e de jină. Ședințele Consiliului au fost transformate de către această fracțiune în one-man-show al lui Ion Ceban. Scopul lor în CMC nu este de a soluționa problemele chișinăuienilor, dar de a periclita activitatea primarului. Ei se conduc de principiul cu cât mai rău e în Chișinău, cu atât mai mult își vor bucura stăpânii din est. Iată cum roadele democrației (transparența decizională) sunt folosite de un partid de sorginte rusă.  Unii „discipoli” de-a lui Dodon și-au intrat atât de bine în rol, încât periodic își întrec creatorul în arta de manipulare a opiniei publice.

În Cererea privind înregistrarea Grupului de inițiativă pentru organizarea referendumului local sunt aduse acuzații grave Primarului general,  fără a fi prezentate dovezi, probe, doar vorbe goale. Astfel, inițiatorii referendumului propun alegătorilor să găsească 17 pokemoni – 17 acuzații una mai hidoasă decât alta. Iată doar două exemple din cererea lor: „confruntarea sistematică cu societatea civilă”, „surparea unei clădiri a băncii comerciale de la Rîșcani”. Cei care visează să-l demită pe Dorin Chirtoacă invită alegatorul  să se plimbe pe străzile capitalei și să prindă pokemonii virtuali plasați tot de ei pe hartă. Le fel, ei speră că după cum e credul și mai puțin informat electoratul de stânga, așa va fi dus de nas și electoratul de dreapta. Va crede în pokemonii creați de socialiști.

 De când și-au creat partid, aceștia au depus toată străduința să atribuie o imagine apocaliptică primarului general oferind o „soluție” de a salva capitala prin organizarea referendumului.  Totuși, socialiștii și unii trădători care li s-au alăturat, după ce s-au perindat prin mai multe partide (astăzi prezentându-se drept reprezentanți ai societății civile) nu s-au dus la Valea Morilor, pe bulevardul  Ștefan cel Mare și Sfânt, strada Vasile Alecsandri ș.a., acolo unde au loc renovări,  schimbări în bine, ei manipulează cu oamenii simpli speriindu-i că în cazul în care în apropierea casei lor de locuit se va mai construi un bloc va fi sfârșitul lumii.

Demiterea primarului Dorin Chirtoacă este visul nerealizat al lui Igor Dodon și stăpânilor lui de la est. Aceștia nu pot accepta ideea că la Chișinău rezultatele alegerilor locale nu au fost cele ca la Bălți, Orhei sau Comrat.  Iată de ce se tot încearcă unica posibilitate de a-l demite pe liberalul Dorin Chirtoacă – referendumul. Păcat că își irosesc timpul și resursele, ar fi trebuit sa înțeleagă deja că locuitorii Chișinăului niciodată nu au ales la cârma capitalei slugile celor care au încercat să ne fure identitatea, istoria și limba.

Socialiștii prinși cu mâța în sac

sursă foto: www.privesc.eu

După o nouă rundă de show și PR politic al socialiștilor care, tradițional, au aruncat cu venin în Primar, finalul ședinței de astăzi  a CMC a developat, pentru a câta oară, fața adevărata a acestora.  În pauza cerută chiar de ei au elaborat un proiect de decizie ce prevedea sancționarea lui Valeriu Didenco, a Alexandrei Moțpan și a altor funcționari municipali. Pe furiș, netransparent au organizat ședința Comisiei locativ-comunale, în lipsa secretarului comisiei, fără a invita și alți colegi care nu le împărtășesc opiniile.  

Astăzi, Comisia locativ-comunală, unde șase membri din nouă sunt socialiști, și-a depășit atribuțiile cu încălcarea procedurii, încercând să dea aviz pozitiv pentru acest proiect hidos, menit de fapt  nu să sancționeze niște funcționari publici, ci mai degrabă să-i intimideze pentru a fi semnate niște decizii ilegale ale CMC, votate sub presiunea socialiștilor.

Astfel, socialiștii au ales să fie sancționați funcționarii care nu vor să încalce legea, funcționari care nu vor să facă cârdășie cu ei. Au crezut că vor reuși să introducă pe ordinea de zi acest proiect care, potrivit lor,  ar putea să-i sperie pe cei care nu le susțin ilegalitățile, exact cum se făcea în perioada sovietică, cine nu e cu noi e împotriva noastră, e dușmanul care trebuie înlăturat.

Socialiștii sunt frustrați că nu reușesc să-l înfrunte pe primarul Dorin Chirtoacă, iată de ce, disperați, încearcă să-i intimideze măcar pe angajații Primăriei. Președintele comisiei Alexandr Comarov a recunoscut mișmașurile, dar n-a avut curajul să-și dea demisia de onoare, încercând să-și acopere ilegalitatea doar prin prezența cvorumului. La fel, n-a putut explica ce tangență are Comisia locativ-comunală condusă de dânsul cu activitatea funcționarilor menționați mai sus.

Cine cu adevărat stă în spatele referendumului?

Unele instituții media s-au grăbit să titreze că societatea civilă a făcut front comun pentru demiterea primarului capitalei Dorin Chirtoacă. De fapt, cei care au ieșit în fața presei sunt simpatizanți ai Partidului Socialiștilor, pretinși reprezentanți ai societății civile. În ultima perioadă aceștia s-au dovedit a fi fideli retoricii socialiste, apărând frecvent la evenimente organizate de cei cu steaua roșie.

 Dându-și seama că nu au nicio șansă să-l demită pe primar, socialiștii au recurs la o nouă strategie. Au orchestrat lucrurile în așa fel  încât să pară că anume societatea civilă vrea să-l demită pe primar, iar unii consilieri municipali doar s-au alăturat acestei inițiative. Ei cred că locuitorii municipiului vor cădea în capcana lor și pretinșii activiști civili cu o imagine incertă îi vor convinge pe chișinăuieni să-l demită pe primar.

Desigur că primarul general poate fi criticat, dar faptul cum este orchestrată această acțiune denotă o aplicare a standardelor  duble.

Să le luăm pe rând, la rece:

1.     Falșii reprezentanți ai societății civile, ca și stăpânii lor socialiști, îl consideră pe Primarul general vinovat de toate relele și nu spun o vorbă despre ineficiența unui Consiliu municipal care poate să dezbată trei zile doar ordinea de zi. Nu spun nimic nici despre faptul că acest Consiliu, condus de socialiști și prietenii lor de la PPEM, se împotmolește tot mai mult în PR politic și uită cu desăvârșire  de adevăratele probleme ale chișinăuienilor;

2.     Așa-numiții reprezentanți ai societății civile nu țin cont de faptul că Primarul general este o autoritate executivă, adică, în lipsa unei activități eficiente a CMC-ului și activitatea Primarului general devine mai împovărată;

3.     Unul dintre liderii grupului de inițiativă care a preluat retorica socialiștilor criticând proiectul  legii cu privire la statutul municipiului Chișinău, pe pagina blogului personal, recunoaște că în cazul în care ar deveni primar, în primul rând, și-ar alege echipa. Și Dorin Chirtoacă a vrut să-și aleagă echipa, dar deoarece legislația nu i-a permis acest lucru, edilul este nevoit și astăzi să lucreze cu unele cadre vechi, nepregătite, iar când a încercat să-i demită pe unii, instanțele de judecată i-au repus în funcție;

4.     Acest grup de inițiativă a criticat și proiectul PL privind statutul municipiului Chișinău, dar a trecut cu vederea un proiect crud al PPEM, dar și tentativa socialistului Batrâncea de a pune în discuții un proiect virtual, pe care nimeni nu l-a văzut și de care nimeni nu a auzit;

5.     În lipsa unor probe, acuză Primarul în acte de corupție, dar când sunt arestați  funcționari și demnitari publici din Primărie, dar care nu fac parte din echipa PL, schimbă imediat ritorica și afirmă sus și tare că corupția nu are culoare politică.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii privind statutul municipiului Chișinău Primarul va avea suficiente pârghii să soluționeze o mare parte din problemele ce s-au acumulat din cauza unor consilieri care au blocat activitatea Primăriei. Dându-și seama că le fuge pământul de sub picioare și în lipsă de soluții inspirate, socialiștii au revenit la vechea lor soluție – referendumul. Doar că n-au ieșit ei în față, conștientizând că nu sunt credibili pentru electoratul cult de la Chișinău, ci au scos la bătaie niște simpatizanți de-ai lor, denumiți reprezentanți ai societății civile.

     De fapt, inițiativa privind referendumul de demitere a primarului se încearcă a fi prezentată drept una a societății civile, la care se alătură unele fracțiuni ale CMC. Doar că adevărata societate civilă știe că anume reprezentanții acestor partide (PSRM, Partidul Nostru și PPEM), alături de cei finanțați de Țopi au încercat recent să destabilizeze situația social-politică din Republica Moldova și să-i schimbe cursul european, adică să ne întoarcă cu fața spre est.

Operațiunea IUG, tragedia pe care nu avem dreptul s-o uităm

sursa foto: www.timpul.md

Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.

Nicolae Iorga

Pe parcursul istoriei noastre mult zbuciumate, țăranul basarabean a jucat un factor important în dezvoltarea statului și în menţinerea continuităţii etnice. De-a lungul timpului, satul moldovenesc a educat tânăra generaţie în spiritul păstrării unei legături strânse cu Țara și Neamul. Cum spunea poetul Lucian Blaga „Veșnicia s-a născut la sat”.  Iată de ce anume  țăranul basarabean a fost ales drept țintă pentru al doilea val de deportări.

         Țăranul basarabean, numit  de bolșevici „dușman de clasă” și „chiabur” a fost considerat drept o piedică în calea realizării planului de colectivizare, stabilit de către Congresul al II al Partidului Comunist (Bolșevic) din R.S.S.M., în februarie 1949.

Operațiunea denumită conspirativ IUG (rom. SUD) a fost catalogată ulterior drept „cea mai mare deportare a populației basarabene”. Pregătirea a demarat activ în primăvara anului 1949 când la 17 martie,  V. Ivanov, președintele Biroului pentru RSSM, și N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau CC al PC(b) din toată Uniunea să permită deportarea din republică a 39.091 de persoane: chiaburi, comercianți, etc.

         Ca urmare,  la 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. 

         Hotărârea sus-menționată prevedea deportarea pe veci a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să fie strămutate în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia.

Operațiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2 dimineață și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.

După deportările din iulie 1949, impactul dorit de comuniști a depășit toate așteptările. Ritmul de colectivizare a crescut semnificativ, cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80%. Frica de o nouă operațiune a determinat țăranii să renunțe la gospodăriile lor.  

De asemenea, au fost deportate și cadre didactice, numite de regim „burgheze” deoarece au fost formate în România „burghezo-moşierească”.  În iulie 1949, din R.S.S. Moldovenească au fost deportate 217 de cadre didactice.

Deportările în masă care au intimidat mai multe pături sociale și au deportat o parte activă din țărani și intelectuali au făcut parte din procesul de deznaţionalizare a R.S.S.M. Regimul totalitar sovietic deporta oamenii care nu conveneau, iar celor rămași le băgau frica în măduva oaselor, încercând să-i transforme în oameni docili şi aserviţi puterii.

         Dacă nu învățăm lecția istoriei avem toate șansele ca socialiștii, comuniștii și alte năpârci să ne decidă soarta.

 „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.”

Nicolae Iorga